Din fericire, mi-am luat inima in dinti
si m-am apucat de lucrarea de licenta. Din pacate... nu voi mai avea atat de mult timp sa scriu pe blog.
Bogdan.... imi pare sincer rau ca nu vei mai avea ce sa comentezi.. dar daca vrei .. cand ne mai vedem pe la facultate... poti sa imi zici face2face ce te deranjeaza/sau poti sa imi trimiti sms-uri. :)
Voi incercat totusi sa mai scriu cand am timp.
Wish me good luck!
Da. Suntem deja in luna Noiembrie. Luna mea favorita.
De ce este favorita? Logic. Pentru ca noiembrie este luna in care m-am nascut.
Pe 17 noiembrie este ziua mea de nastere. :) Fac 21 de anisori. Ma felicit si trec mai departe. Poate odata cu varsta asta voi fi un pic mai ordonata/calculata/informata/inspirata si voi scrie mai multe articole(pagini de jurnal/critici/banalitati/intamplari si nu in ultimul rand marturisiri - asa cum nu ii place criticului meu personal Bogdan Neacsu aka. Nash).
P.S. La multi ani si surorilor mele Mihaela si Gabi care maine isi sarbatoresc ziua de nume. :)
Aseara schimbam apa in 
acvariu si in acelasi timp vorbeam si cu Marius la telefon. Eu am obiceiul sa imi tin telefoanele, ceasul si portofelul exact deasupra acvariului.
Cand am terminat convorbirea cu Marius mi-am pus telefonul la loc. Problema este ca scosesem cateva bucati de lemn din blatul mobilei ca sa pot avea accces cu usurinta la acvariu si astfel telefonul a facut un mic salt direct in apa. Dupa ce am relizat ce s-a intamplat am bagat repede mana si l-am scos. Din fericire nu a patit nimic.
Telefonul nu este de marca, ma intreb daca as fi scapat Nokia in acvariu... oare acum mai puteam sa il sun pe Marius?
P.S. Nu faceti asta acasa(mai ales cu telefoane mai scumpe).
A trecut aproape un an de cand am blogul si ma tot gandesc sa imi cumpar domeniu .ro. Inainte de asta as vrea sa schimb numele blogului din cristinamoisa in ceva mai scurt si mai usor de retinut.
Credeti ca ma puteti ajuta?
criticii de servicii. :)
Daca a inceput facultatea, au 
inceput sa apara si multe lucruri noi de invatat. De exemplu la una dintre materii(marketingul serviciior) ni s-a propus ca proiect un joc(sau cel putin asa il vad eu).
Jocul are urmatoarele reguli:
1.Sa ne alegem o zi din saptamana.
2.Sa urmarim cu atentie serviciile de care beneficiem in ziua respectiva si sa mentionam punctele slabe si punctele forte.
Destul de simplu.
Eu mi-am ales ca zi de analiza vinerea.
Azi am folosit urmatoarele servicii:
Mijlocul de transport in comun: Metrorex + RATB.
Serviciul de telefonie: Vodafone + RCS/RDS
Serviciul CFR: Transport de calatori + Rezervari + Casieriile.
Serviciul oferit de magazinul din colt de unde am luat paine.
Pentru fiecare de mai sus am de comentat si puncte slabe si puncte forte. Pentru unele servicii sunt sigura ca avem aceleasi pareri. De data asta nu voi mai critica, dar nici nu voi lauda.
Vreau doar sa subliniez importanta jocului. Mi se pare destul de incitant faptul ca acest joc ne face sa fim atenti la ce este in jurul nostru. Sa vedem partile proaste, DAR in acelasi timp sa vedem si partile bune.
Este foarte important, ca intotdeauna, sa analizam lucrurile si mai ales situatiile din doua puncte de vedere, PRO si CONTRA.
Cred ca metoda asta ne va face sa ne bucuram mai mult de ce este in jurul nostru si nu vom mai trece nepasatori pe langa…. tot ce nu tine de propria persoana.
Sincera sa fiu nu sunt sigura daca asta este scopul jocului, dar … am si eu o pasiune, sa complic lucrurile.
Dupa cum a scris si Marius de curand intr-un post: hai sa fim ECO. Sunt total de acord cu el. Cu ocazia asta tin sa marturisesc ca si eu sunt ecologista, dar nu pentru ca este la moda ci pentru ca asa sunt.
Sunt voluntar Green Peace din 2005, am fost voluntar intr-o organizatie nonguvernamentala din Constanta care se ocupa cu salvarea delfinilor in Marea Neagra si pe langa astea incerc sa am un anumit comportament care nu dauneaza atat de mult mediului inconjurator.
Nu prea sunt la curent cu stirile privind topirea ghetarilor/gaurilor in stratul de ozon/incalzirii globale insa incerc sa ma comport civilizat, pastrand curatenia si incercat sa poluez cat mai putin.
Daca am fi cu toti asa ar fi valabila celebra fraza, adica vom trai intr-adevar bine.
Nu este greu sa arunci gunoiul in cosul de gunoi sau sa pui uleiul folosit in sticle si sa il arunci la gunoi sau sa nu arunci diverse chestii in apa (mai ales la mare), sau sa nu mai fim poluati fonic cu zgomotul si prostia manelelor.
Trebuie sa ne gandim la noi in primul rand, apoi la cei din jur. Si trebuie sa ne gandim si la ce lasam in urma. Pentru ca datorita ignorantei noastre vor suferi si copii nostrii si nepotii si asa mai departe. Intr-adevar suna cam perfectionist, dar este o solutie care ar putea fi aplicata de noi toti intr-o masura mai mica sau mai mare, cu o intensitate mai mica sau mai mare.
Mesajul meu este… Hai sa fim ECO!!! (not EMO)
In ultima vreme am observat (mai mult in Constanta) ca este la moda se ne izolam pe exterior apartamentele. 
Super. Daca mai au si geamuri termopan o duc chiar bine iarna.
Insa, cu toate astea ma deranjeaza ca blocurile au capatat un aspect jalnic. Parca sunt ciopartite. Arata oribil, inestetic si nu mai spun ca unele blocuri au ajuns sa aiba si 5 culori de var(de la alb la albastru si chiar roz, galben, portocaliu... hmm...).
Este normal ca daca omul doreste sa isi izoleze apartamentul, si-l izoleaza. Dar ar trebui sa se uite si in jurul lui.
Din punctul meu de vedere asta inseamna nepasare. Este exact ca si cu persoanele care arunca gunoaiele pe geamurile masinilor. Nu le pasa ca in urma loc vor trece multe alte persoane.
Nu vreau sa spun faimoasa replica (pe care o detest): "Asta e Romania!" pentru ca stiu ca nu este asa. Astia sunt oamenii iar asta este educatia pe care au primit-o si pe care continua sa o ofere copiilor si nepotilor si asa mai departe.
In concluzie, cei care isi izoleaza apartamentele ar trebui sa obtina o autorizatie de la primarie sau daca nu sa fie o lege care sa le impuna sa varuiasca sau sa tencuiasca in culori foarte apropiate de culoare initiala a blocului.
Pentru ca ne pasa!!!
Daca nu ne ajutam unul pe celalalt, atunci cine sa ne ajute?
Daca tot vorbesc despre servicii mai am ceva de spus si despre RCS/RDS. Ceva in afara de faptul ca niciodata nu vin facturile la timp. 
Pentru luna iulie am avut foarte multe de platit la telefon. Cu ocazia asta am sunat la serviciu relatii clienti sa aflu daca nu cumva este o greseala, avand in vedere faptul ca eu nu vorbesc de pe fix aproape deloc, si chiar daca vorbesc, ma incadrez in cela 5 miliarde de minute gratuite pe care le are abomanentul.
Am sunat si ca de fiecare data mi-a raspuns un operator foarte amabil. M-a lamurit ca nu este nici o greseala si ca intr-adevar am suma de pe factura de platit. Am intrebat daca nu cumva se poate sa imi dea desfasuratorul sa vad ce si cum. Raspunsul a fost afirmativ si de acum in colo primesc pe mail in fiecare luna desfasuratorul convorbirilor telefonice.
Prin aceasta cale... le ofer un mare PLUS operatorilor servicii clienti (nu rcs-ului).
Marius ar avea multe de spus despre aceasta minunata companie in plina ascensiune.
Later edit: Am uitat sa spun ca initial mi-a fost trimit desfasuratorul si factura pentru un alt abonat. :) Cam haios. Dar se mai intampla. Plusul ramane acolo.
Data tot am inceput sa circul IAR cu trenul automat am inceput sa am contact cu diverse tipuri de servicii oferite de ... CFR. 
De curand am apelat la serviciu relatii clienti al CFR-ului. Din start am fost sceptica si ma asteptam sa sun de 100 de ori pana imi raspunde acea femeie trecuta de 2000 de ani care nu mai are de mult chef de munca si care te trateaza cat se poate de prost.
Din fericire din a doua incercare mi-a raspuns o persoana foarte amabila, care mi-a oferit toate informatiile de care aveam nevoie si care... iesea din tiparele CFR-ului.
Aproape ca nu imi venea sa cred.
Daca am vazut ca mai sunt urme de bun simt in serviciile CFR-ului am sunat sa imi rezerva un bilet dus catre Constanta. Incredibil dar adevarat. Mi-a raspuns o persoana la fel de normala si amabila cum a fost si domnisoara de la Informatii.
Felicitari CFR!! (dar doar de data asta - casierele ar trebui mumificate)
In ultima zi de concediu a fost perfect. 
Chiar daca am plecat din statiune la ora unu noaptea si am ajuns la 7 in Atena, totul a fost super. La 7 am ajuns in portul Pireu, apoi ne-am indreptat spre Acropole.
Din fericire am fost printre primele grupuri de turisti care au ajuns la Acropole si am reusit sa ne facem poze si sa admiram monumentele.
Vazusem Acropolele doar in vederi, pe net sau la televizor si cand am ajuns acolo totul parea ireal.
Dupa ce am vizitat Acropolele 
am pornit spre centrul Atenei, in fata Palatului Parlamentului unde avea loc schimbarea de garzi. Nu m-a impresionat prea mult. Mai interesant a fost dupa schimbarea garzilor cand am hranit porumbeii si erau atat de infometati sau de blanzi incat stateau pe noi. :)
Trebuie sa mentionez ca in drum spre Palatul Parlamentului am fost intr-un faimos cartier al Atenei (cartierul Plaka) de unde am vrut sa imi cumpar un parfum. Am intrat intr-un magazin imens de unde am incercat sa aflu diverse informatii despre produse, dar din pacate acele fete minunate, din centrul Atenei, din unul dintre cele mai cunoscute si faimoase si nemaipomenite magazine din Atena NU STIAU ENGLEZA... DELOC. Din fericire pentru profitul magazinului am cumparat pana la urma un parfum si am plecat fara sa ma mai uit inapoi.
Marius spune ca...
Dupa o zi superba, in care am avut parte de o experienta foarte interesanta a urmat o zi 
perfecta pentru plaja. :)
Exact ce imi doream mai mult.
A fost super. Am stat toata ziua pe plaja, m-am si bronzat... un pic. :) Pacat ca am stat doar o zi. Am facut si o gramada de poze.
Am stat pe plaja pana seara, exact ca si turistii din Mamaia care mai au putin si stau pe plaja, la bronzat, si noaptea.
Dupa ce am mancat, am plecat intr-o excursie pana la o cetate din apropiere. Am inchiriat un ATV (la un pret foarte bun) si am pornit spre destinatie.
A fost foarte interesant, pacat ca atunci cand am ajuns pe munte, cetatea era deja inchisa si nu am putut sa o admiram decat din exterior.
Chiar daca am avut un pic de ghinion, s-a compensat cu privelistea de care ne-am bucurat.
Puteti vedea cateva poze aici.
Marius spune ca...
Da! Asta a fost una 
dintre cele mai reusite zile. A meritat, chiar daca ne-am trezit la ora 6. (in concediu)
Cand am ajuns acolo... au inceput sa apara si emotiile. Dupa ce am fost instructati, am intrat in apa. Initial toti ne-am imaginat ca ne vor duce cu o minisalupa undeva, dar nu a fost asa.
Cand am inceput sa ne punem costumele totul a devenit mai credibil. Totul parea foarte simplu... dar cand am ne-am pus buteliile in spate abia ma mai tineam pe picioare. Era simplu sa stau pe loc, dar trebuia sa ajung pana in apa.
Am stat in apa cam o ora. A fost incredibil. Am vazut plante, pesti si tot felul de alte chestii. Am luat ca suvenir o steluta de mare si niste scoici deosebite.
Parea ireal. Am facut si cateva poze pe care le puteti vedea aici.
Alta parte buna a acestei zile a fost ca am reusit sa facem si plaja. Pe langa asta am facut ceva ce nu imi sta in fire... am adunat pietre de pe mal (lucru care mi se parea o prostie) dar pietrele alea erau superbe. :) (logic... doar sunt fata)
Marius spune ca...
Nici in a patra zi de concediu nu prea am avut noroc 
de vreme buna asa ca am hotarat impreuna cu Marius sa inchiriem biciclete si sa ne plimbam prin statiune.
Pentru cei care jucati sau ati jucat vreodata Second Life... statiunea aia arata exact ca jocul ala... sau cel putin impresia asta mi-a creat-o.
Ne-am plimbat cu bicicletele cam 3 ore. Acum cand ma gandesc nu pot sa cred ca am reusit sa merg atata timp pe bicicleta, pe strada, pe langa masini si oameni. Eu am o frica teribila de biciclete, dar se pare ca am reusit sa imi inving teama. :)
In afara de plimbarea pe biciclete, am fost si in recunastere prin alte statiuni. Cea mai apropiata statiune era Platamonas. Am ajuns acolo cu taxiul.
Apropo de taxiurile din Grecia. Toate erau Mercedes-uri.
Am facut comanda la un taxi si a spus ca ne duce cu 10 euro pana in Platamonas. Asta inseamna sa vina de acasa, sa duca o masina cu o parte din noi, sa se intoarca si sa ia restul grupului sa il duca in Platamonas. Ni s-a parut foarte convenabil, mai ales ca a si acceptat sa platim dupa ce ne duce pe toti la destinatie.
Abia apoi am realizat ca ne-a dat o teapa de zile mari, pentru ca statiunea la care trebuia sa ajungem era la 5 minute de mers pe jos de la iesirea din statiunea in care eram cazati.
In Platamons a fost foarte placut, ne-am plimbat prin magazine si am fost pe la terase.
Am remarcat faptul ca toate terasele (si nu erau putine, erau una langa alta) erau foarte interesant amenajate. Niciuna nu semana cu cealalta si toate aveau cate ceva deosebit. Asta chiar m-a impresionat.
Pe langa toate astea, vreau sa marturisesc ca.... am gasit in final.... ceea ce cautam de mult timp.... adica .... freshul de portocale ideal. Cand ne-am asezat la a 34727462 terasa mi-am luat inima in dinti si am hotarat sa imi iau fresh de portocale, sa vad cum il fac in Grecia. Si din fericire am avut noroc sa beau intr-adevar suc natural de portocale. Asta nu inseamna ca voi mai avea curajul vreodata, in Romania, sa beau fresh de portocale.
Aaaa.... am uitat sa spun ca am cules si masline. Din fericire nu am fost curioasa sa aflu ce gust au maslinele crude, insa Marius a fost neinspirat si a aflat. Sunt oribile.
Pentru a vedea mai multe poze click aici si aici.
Marius spune ca...
Se pare ca de data asta nu am fost chiar atat de norocosi. 
A treia zi a plouat. 
Ce puteam face altceva decat sa mergem la o terasa, sau doua... sau chiar la 3. Dar daca stau sa ma gandesc in ziua aia am mers din terasa in terasa toata statiunea.
Bineinteles ca inainte de a merge sa mancam, sau sa cumparam diverse, am fost cu Marius pe plaja. :)
In drumul nostru prin terase am mancat o pizza foarte gustoasa, cum nici la La Scoica nu au facut, nu fac si nici nu cred ca vor face vreodata. Era pizza ideala, facuta chiar in fata ta, exact asa cum vrei. Pana si mie, care nu manac pizza de placere, mi-a placut. :)
Marius spune ca...
Se pare ca vremea a tinut cu noi 
si am reusit sa ajungem pe plaja sa ne bucuram de peisaj, de apa si de soarele din Nei Poroi.
Vremea a fost superba, chiar daca batea un pic vantul. Am facut prima baie in mare.
Apa era foarte curata si avea o culoare de vis. Nu prea mi-a placut faptul ca erau pietre in apa si necunoscand locul m-am speriat de cateva ori.
In rest totul a fost foarte placut. 
Dupa o zi de plaja, seara am fost intr-o mini excursie la un restaurant din apropiere, unde ne-a fost pregatita o seara traditionala greceasca. Nu m-a impresionat in mod deosebit.
Asa s-a terminat a doua zi de concediu.
Marius spune ca....
O daaaa... Marea... Ne apropiam de statiune si deja se vedea printre munti marea. Nici nu ne-am cazat si m-am dus cu Marius pe plaja.
Marea, in Grecia este superba. Are o culoare... nici nu o pot descrie in cuvinte. Din pacate nu am facut baie din prima zi pentru ca afara nu era foarte cald.
Felul cum se imbina marea cu muntele este de vis. Mi-am spus... ca as putea sta o viata acolo, daca ar fi vara mereu, bineinteles. :)
Este primul oras pe care l-am vizitat cand am ajuns in Grecia. 
Am ramas uimita. Era cu totul diferit in comparatie cu Romania. Arhitectura cladirilor, oamenii. Haios, dar mi s-a parut ca si cainii arata diferit.
Nu prea mi-au placut strazile. 
Erau foarte inguste, fapt ce facea ca si blocurile sa fie foarte apropiate => foarte putina lumina in locuite.
Mi-a placut ca, trecand peste faptul ca strazile erau inguste si nu era prea mult loc, si-au optimizat foarte bine spatiul. Pe stradutele alea inguste aveau service-uri auto, benzinarii si multe multe multe magazine. Intr-adevar pareau toate foarte inghesuite, dar era ok. Nu era tiganie (nu am nimic cu tiganii atata timp cat nu ii vad si nu le simt prezenta) asa cum e in unele zone de la noi.
Am mai observat faptul ca erau destul de multe scutere pe strazi, facand comparatie cu Bucurestiul sau cu Constanta(in afara sezonului).
Marius spune ca...
Cand am fost la Muzeul Satului, daca tot eram in zona, nu se putea sa nu ne plimbam si prin Parcul Herastrau. Am avut ce admira. :)
Mai multe detalii aici.
Inca mai este vreme frumoasa asa ca ne-am hotarat sa iesim din casa.
Azi am fost cu Marius la Muzeul Satului.
Vizita a fost exact cum ma asteptam, spre surprinderea lui Marius. Mi s-a parut totusi un pic prea obositoare plimbarea, pentru ca timp de doua ore ne-am plimbat din casa in casa.
Mi-a placut faptul ca au fost atenti la detalii si au incercat sa amenajeze locuintele aproape cum erau inainte.
Recomand tuturor sa viziteze muzeul. Fie ca doriti sa vedeti casele si va intereseaza subiectul, fie ca vreti sa va relaxati.
Am primit pozele de la Marius. 
Pentru inceput as vrea sa sa fac precizarea ca anul asta concediul ne-a costat foarte putin. Cam 600 euro 2 persoane cu tot cu masa, cazare, excursii si suveniruri/cadouri. Masa nu ne-a fost oferita de pensiunea in care eram cazati, mancam la terasa.
Am de facut cateva precizari generale:
1. Mancarea era foarte gustoasa si ieftina. Nu mai spun ca ceream o portie si ne aduceau cat pentru 3 persoane.
2. De fiecare data, la orice terasa, barulet, cofetarie, etc. atunci cand comandam ne aduceau apa. Pana si pe plaja, cand stateam pe sezlonguri ne aduceau apa. Este adevarat ca la unele terase ne aduceau apa de la robinet.
3. Aveau un mod foarte interesant de a ne prezenta nota de plata. O aduceau ori intr-un pahar mic ori intr-un suport special.
4. Ne-au fost facute foarte multe cadouri. In magazinele in care intram si stateam mai mult, vanzatorul (care era defapt patronul, cred) ne oferea cate un cadou. :)
:) Azi e zi de sarbatoare in familie. Eu si Marius facem 3 ani si 
6 luni de convietuire. :) In cumparatie cu alte cupluri, pe noi distanta ne-a apropiat in loc sa ne desparta. Suntem de 2 ani la 250 km distanta unul fata de celalalt. Din fericire asta nu va mai dura decat cel mult 11 luni. :)
Happy Birthday!!!
Inca nu mi-a trimis Marius cele aproape 2000 de poze facute in concediu asa ca inca nu pot sa imi formulez articolele. :(
Marius in schimb a postat intr-un slide o parte din poze.
Pentru cei interesati, o parte din poze pot fi vizionate aici.
Am gasit pe internet reclama asta la Vodafone. Este un alt exemplu de reclama care mi se pare geniala. Haios si la obiect.
Enjoy.
Din pacate e luni,
asta inseamna ca a inceput o noua saptamana de munca... dupa 12 zile de pauza neintrerupta. Da. M-am intors din concediu. In urmatoarele zile voi posta despre cum a fost, ce am facut si voi expune si o parte din cei 2G de poze facute in ultimele zile.
:)
Ati mai auzit pana acum de trenuri private?
Eu am vazut pentru prima data in viata mea pe tabela din gara care anunta plecarie scris tren privat-biletele se cumpara din tren. De atunci ma tot macina curiozitatea sa vad cum arata acel tren privat, cat costa biletul, si ce inseamna defapt TREN PRIVAT.
Asa ca impreuna cu Marius am hotarat sa facem o mica cercetare de teren. Voi veni cu mai multe informatii cand vom finaliza cercetarea.
Calatorie placuta!
Acum doi ani, cand am inceput sa merg cu trenul de la Bucuresti la Constanta, am spus ca o sa fie foarte distractiv. Fiind o persoana caruia ii place sa mearga cu trenul. Acum dupa atata timp, am realizat faptul ca mersul cu trenul nu este chiar atat de placut. 
Aproximativ jumatate de an, am parcurs drumul intr-o stare continua de plictiseala. Atunci am realizat ca o idee interesanta ar fi sa imi cumpar un laptop. Ar fi fost o modalitate mai interesanta sa imi ocup timpul pe care il petrec in tren. Si dupa o alta jumatate de am mi-am cuparat. Idee mi-a venit si de la alte persoane care isi carau laptopurile cu ei. Faptul ca tine bateria mai mult sau mai putin nu reprezinta un inconvenient, trenurile fiind dotate cu prize... .
Acum aproape totul este in regula. Imi iau unu, doua filme si nu ma mai plictisesc. Uneori mai scriu si articole pentru blog (de exemplu articolul asta a fost scris in tren).
In concluzie, nu mai mai plictisesc.
DAR, ca in fiecare situatie, trebuie sa fie si o parte proasta. Si asta este urmatoarea: Faptul ca foarte multe persoane au inceput sa isi ia laptopurile cu ei, prizele cu care sunt dotate trenurile nu mai sunt suficiente.
Asadar, multumim CFR pentru faptul ca ne ofera conditii aproape bune. Dar... as avea un sfat. Sa se adapteze in functie de clientii lor. Adica noi. Ideea lor este foarte buna, cu prizele in tren, dar sa deschida ochii si sa vada faptul ca a prins la public si ca acum este nevoie de mai mult .
P.S. Unele trenuri sunt dotate cu camere video (360 view). Dar totusi, nu cred ca ar strica niste prize in plus.
Este recomandat pentru o persoana sa 
bea cel putin
2 litrii de apa/zi.
Trecand peste miniintroducere voi trece direct la subiect. OTP Bank Romania le ofera angajatilor apa cu portia.
De ce? Pentru reducerea costurilor? Ca uita sa cumpere? De ce? Este si va fi o dilema pentru mine si pentru restul angajatilor insetati. Este bine ca vara a trecut si consumul e apa a scazut intr-o oarecare masura.
Aşa cum am mai scris într-un alt articol, îmi place marea la nebunie. Dar articolul ăsta nu are că subiect principal marea.
Într-un weekend am mers cu Marius pe faleză, îmi era dor să văd marea. Şi cum am căpătat un defect profesional (incurabil), oricunde merg sunt cu ochii în 4 să văd ce şi cum in ceea ce priveste marketingul, diverse subiecte pentru blog, etc. Când ne intoceam din portul Tomis am văzut într-o parcare o maşină care oferea servicii de transport mobilă persoanelor care îşi schimbă locuinţa. Nimic deosebit până când le-am citit sloganul. Mi s-a părut, şi încă îmi se pare, foarte interesant, adaptat exact pentru zonă în care îşi oferă serviciile. 
Sloganul (după cum se vede şi în poză) sună cam aşa: "Mutam şi Marea Neagra"
Nu ştiu cât de mare sau cât de importantă este firmă respectivă, dar ştiu că cineva se preocupă de imaginea companiei, lucru ce ar trebui să le deschidă mintea mai multor persoane.
Hahaha... am pus un pariu cu Marius că dacă îşi pune AdSense nu va ajunge prea departe. Am avut şi eu şi cele mai predominnate reclame erau cele cu fisuri anale şi măriri ale penisului. Nu am scris în viaţă mea despre aşa ceva. El a spus că va avea reclame legate de articolele pe care le scrie.
Nu îmi aduc bine aminte bine sau el chiar nu a scris despre EPILARE DEFINTIVA????
Am făcut şi poză, ca şi dovadă. :D
În concluzie: AdSense sucks!:)
Azi am avut o zi oribilă. După un weekend nedormit azi m-am trezit la 7 să mă duc la serviciu. Abia am reuşit să mă mobilizez. 
Nu m-am abătut de la nici o regulă, aşa cum am mai scris "sufăr" de rutină.
Afară era îngrozitor de frig, dar asta nu reprezenta un obstacol în calea mea spre sediu. Pot să spun că am avut şi un strop de noroc, am pris autobuzul în staţie şi astfel nu am mai fost nevoită să merg pe jos până la metrou (10 minute). Am ajuns la metrou, era foarte cald şi bine.
Totul a decurs normal până înainte de Piaţa Victoriei (staţia unde trebuia să cobor). Atunci am simţit că se întâmplă ceva cu adevărat rău.
Sunetul se auzea din ce în ce mai încet, vedeam în ceaţă şi simţeam cum începe să mă doară tot corpul. Se întâmpla inevitabilul. Îmi venea să leşin. Am scos repede din poşetă "biblia resurselor umane" (codul muncii) sperând că mă va salva şi de data asta, făcându-mi puţin aer. Degeaba. În jurul meu abia că se mai auzeau vocile mulţimii. Mă grăbeam spre suprafaţa unde speram că dacă voi ajunge, frigul mă va face să îmi revin. Prea târziu. Abia îmi mai controlam picioarele. Mai aveam puţin şi îmi pierdeam cunoştinţa. Am decis să mă aşez pe un scaun, undeva, oriunde. Dar nu era nici un scaun prin apropiere. Am continuat să merg. Simţeam că nu mai rezist aşa că m-am lăsat pe vine într-un loc mai retras. Nu ştiu cât am stat acolo, dar când mi-am recăpăta simţurile m-am ridicat sperând să ajung mai repede la suprafaţă.
Atunci s-a întâmplat un miracol. Puţin mai încolo de locul unde mă oprisem să îmi revin m-am întâlnit cu un coleg de serviciu (pe care nu îl cunoşteam). M-a recunoscut el după umbrela pe care o avem toţi angajaţii din partea companiei.
M-a întrebat dacă mă simt bine, i-am răspuns că mă simt îngrozitor de rău şi s-a oferit să mă conducă până în birou.
Ajunsă la suprafaţă, umire, m-a simţeam la fel de rău. De la metrou până la birou sunt cam 7 minute de mers pe jos. În drum este o farmacie, am oprit să îmi cumpăr ceva care să mă facă să îmi revin, dar culmea, farmacia era închisă. Eram la jumătate de drum de sediu. Ne-am continuat drumul.
Colegul meu mi-a spus că se va duce el la o farmacie undeva mai departe. Nu am răspuns nimic. Nu eram în stare. Am ajuns la birou, m-am aşezat pe scaun şi am încercat să îmi revin.
Nu reuşeam. M-am dus până la baie şi m-am uitat în oglindă, eram albă ca varul (mai albă decât sunt în general-deci se poate).
Am mai stat puţin şi mi-am revenit parţial.
Nu mă aşteptam să se întoarcă colegul meu. Dar s-a întors. Mi-a luat pastile şi ceva de mâncare.
I-am mulţumit şi m-am aşezat din nou la birou.
După zece minute. Am realizat ce s-a întâmplat. Am întâlnit un om remarcabil.
Astfel de oameni, care sunt dispuşi sa ajute, oricând, fără nici o obligaţie sunt rar de găsit, poate chiar pe cale de dispariţie.
Prin intermediu acestui post, tin sa ii mulţumesc si sa trezesc fiecare din noi acea latura pe care a arătat-o si colegul meu azi.
Pe 17 plecăm în concediu. În sfârşit. Plecăm în Grecia. Este prima noastră ieşire (în afară de Bulgaria unde am spus că nu voi mai merge niciodată).
Habar nu am unde mergem. Marius s-a ocupat de tot. Eu vreau doar să mă relaxez. Mă aşteaptă un an greu. Un job full time şi faptul că sunt în ultimul an la facultate necesită un concediu înainte.
:)
P.S. Ne întoarcem pe 25. Aşa ca numărul articoleleor postate se va diminua. Încerc să îmi scriu de acum articolele pentru a mă putea bucură de timpul liber pe care îl am la dispoziţie în concediu.
Din Martie 2008 am aparat dentar. În primele luni am fost foarte complexată de faptul că SE VEDE. Acum mi-a trecut. Şi prin intermediul postului ăsta ţin să informez diverse categorii de persoane că:
1. Nu este nimic extraordinar prin faptul că ai aparat dentar. (Înseamnă că te preocupa sănătatea ta dentară)
2. O persoană îşi pune aparat dentar atunci când are nevoie. (Răspuns pentru intrebarie (deloc puţine) DE CE ŢI-AI PUS APARAT DENTAR??????
3. Un aparat dentar nu este chiar ieftin (ca un preţ rotunjit pot să spun că este cel puţin 1000 euro - fără costurile adiţionale)
4. Pentru alte lămuriri consultaţi un medic ortodont.
Zâmbiţi vă rog. :)
Nu ştiu dacă există vreun şofer "experimentat” care să nu fi înjurat/claxonat/înjurat/injurat instructorul/elevul atunci când s-a întâlnit cu o maşină de ŞCOALĂ în trafic. 
Prin urmare, o pare dintre instructorii mai preocupaţi au pus în practică tot felul de strategii care să îi facă pe acei şoferi "experimentati” să nu mai abuzeze de vechimea lor în şoferie.
Am făcut poză asta în Constanţa pe Bulevardul Mamaia.
P.S. Poza reprezintă doar un exemplu din multe altele pe care nu am reuşit să le fotografiez.
Later edit: Pentru cei care nu au facut scoala inca, cunosc doi instructori foarte buni. Atat ca profesori, cat si ca pret. Pentru detalii ma puteti contacta pe mail.
Weekendul ăsta mă duc la nuntă. Se căsătoresc nişte prieteni de familie din parte lui Marius. Voi fi domnişoară de onoarea iar el, bineînţeles, cavaler de onoare. Pe lângă asta, părinţii lui Marius vor fi naşi. Asta inseaman că? Va trebui să ne dăm tot interesul. DAR habar nu am până în ziua de azi cu ce se ocupă o domnişoară de onoare.
Mai am o prietenă bună (Andra) care se va căsătorii anul viitor, şi voi fi şi domnişoară ei de onoare. Până acum mi-a dat o serie de linkuri în care scrie despre ce trebuie să facă o domnişoară de onoare. Nu am reţinut nimic. :) Vom vedea.
Oricum ideea este următoarea. Sâmbătă asta o să fie noapte albă.
Later edit:
A trecut nunta. A ieşit super. Am aflat ce înseamnă să fi domnişoară de onoare. Nu e chiar atât de greu. Am căpătat experienţă pentru nuntă Andrei.
Am furat şi mireasa. Din păcate în Mamaia toate cluburile erau închise şi cât ne-am plimbat să găsim ceva deschis a trebuit ne intorcem ca se facuse prea tarziu.
Pe 15 septembrie începe şcoala. Şi se vede. Oraşul se aglomerează din ce în ce mai mult. Lumea se întoarce din concediu, elevii/studenţii se întorc la cursuri. Toate astea duc la aglomeraţie în metrou, pe străzi, etc.
Foarte evidentă este aglomeraţia de pe stazi. Dimineaţa de exemplu, nu mai este nevoie să îmi pun ceasul să sune, mă pot trezi cu uşurinţă de sunetul claxoanelor.
Apropo de aglomeraţia de pe stazi, din intersecţii şi aşa mai departe, am citit într-o revistă o soluţie pentru cei care sunt prinşi în trafic. In colaborare cu un provider de internet, să se monteze în fiecare intersecţie câte un hot spot, pentru că şoferii dotaţi... chiar şi pasagerii dotaţi... cu laptopuri să îşi poată petrece timpul într-un mod mai plăcut.
O idee interesantă...de reţinut.
Am luat parte la un eveniment foarte fericit dintr-o familie de ... persoane care sunt de la tara... A fost minunat. Stateam pe peron si asteptam metroul cand in spatele meu am auzit:
"Aici e Gara de Nord?"
Nici un raspuns.
M-am intors si am vazut 3 persoane (doua femei si un copil) care se uitau spre scarile rulante (cu putina teama intr-adevar). Primul care a avut curajul sa urce a fost copilul, care din inconstienta nu vedea "PERICOLUL". Cand la un moment dat se aude un tipat: 
"ANDREIII ai grija, astea sunt scari rulante!!!"
Copilul mai avea putin si ajungea sus, in timp ce prima femeie a reusit sa "se suie" pe scarile rulante, dupa care a exclamat:
"Hai ca am reusit!"
A doua femeie era inca jos, si la incurajarile celei mai curajoase, si-a luat inima in dinti si a reusit si ea.
Mi s-a parut incredibil. Cum sa iti fie frica de niste scari rulante? Ok.. nu ai mai vazut in viata ta scari rulante, se intampla, dar sa iti fie frica sa urci cu ele? Mai erau si femei in toata firea.
Atunci s-a trezit in mine un sentiment puternic de parere de rau pentru tara asta si pentru o mare parte din locuitorii ei.
Trecand peste scarile rulante, imi imaginez ca sunt alte 373764276 de lucruri de care nici nu au auzit in viata lor.
Si ne intrebam de ce nu evoluam. Pai... e simplu... pentru ca nu suntem educati.
Pentru ca educatia primita este de a asculta manele, de a arunca hartii pe jos, de a vorbi vulgar ca asa e smechereste.
Ca tot vorbeam despre viata mea care a inceput sa fie dominata de rutina... Am spus ca am incercat sa observ cu mai multa atentie ce se intampla in jurul meu. Asa ca … un lucru pe care l-am observat de curand si care are foarte mare legatura cu marketingul este… legat de persoanele care impart pliante (la metrou in special). In fiecare dimineata (si in fiecare seara) cand ma duc la munca (respectiv cand ma intorc de la munca), la metrou sunt tot felul de persoane care impart tot felul de pliante. Am incetcat sa fac un fel de analiza asupra lor... si ... am observat ca ... munca lor este inutila. Degeaba stau personajele alea in fiecare zi ... in soare, in frig etc. ... sa termine rucsacul plin cu pliante pe care il au de la firma cu care colaboreaza, daca ei nu inteleg faptul ca a imparti pliante nu este un simplu gest, un simplu job. Reprezinta o strategie de marketing, care pe langa faptul ca promoveaza compania.... creeaza si o imagine a companiei, a persoanelor cu care vor colabora in viitor clientii, si multe altele.
Obisnuiesc sa iau mereu pliantele de la persoanele care mi le ofera, indiferent de situatie, moment al zilei, etc. Am luat ieri de exemplu un pliant de la o banca. Persoana care mi-l oferea era un barbat nu foarte tanar dar nici foarte in varsta, imbracat in costum, cu atitudinea perfecta pentru ce facea. La cateva secunde distanta, am luat un al pliant (cu meniul unei pizzeri) de la un barbat in varsta, cu o tinuta total neadecvata, setat (impreuna cu prietenii care il insoteau) pe o categorie de glume pe care le consider foarte proaste.
Acum.. ca o concluzie, ce imagine mi-a creat banca respectiva... si ce imagine mi-a creat pizzeria respectiva?
Toata lumea stie ca persoanele care impart pliantele nu sunt aceleasi cu persoanele care lucreaza in cadrul companiei ( nu de fiecare data), dar oricum imaginea de companie superficiala este creata atunci cand persoanele de la care iei informatia despre compania respectiva sunt superficiale.
Voi ce parere aveti despre firmele care angajeaza cele mai nepotrivite persoane sa imparta pliante?
De vreo doi ani cam asa in viata mea s-a cam instalat rutina. Si de ceva timp ma tot gandesc ce sa fac ca sa scap de ... rutina. Am hotarat ca incerc prin a scrie pe blog. Ok... scriu pe blog... dar ce? Am tot avut discutii cu diverse persoane care imi recomandau sa scriu orice (adica ce orice?), sa scriu lucruri amuzante (ca astea se vand), sa scriu despre IT&C (omg... daca m-as pricepe poate as scrie...). Am inceput sa scriu pe blog, mai rarut ca nu gaseam acel orice despre care mi se spunea, nici acel lucru amuzant care a fost vazut de toata lumea de cel putin 42768732642 de ori (de It&C nici nu mai pomenesc). Si am scris.... am scris, pana cand au inceput sa vina ideile. Niste idei mai mult mai sau putin tari (aviz celor care le considera slabe) dar care pe mine ma fac sa scriu si mai mult, sa uit de rutina si de faptul ca sunt singura la Bucuresti si ca nu am timp de nimic.
Faptul ca am inceput sa scriu pe blog mi-a schimbat intr-o oarecare masura modul de viata. Inainte mergeam pe strada la fel cum merg toti bucurestetii (cu gandul in traista, fara sa le pese de cei din jur si probabil nici de ei), dar acum fiecare pas pe care il fac poate inseamna un articol nou, ceva din care sa pot invata, ceva care ma poate impresiona. Faptul ca scriu pe blog m-a facut sa fiu mai activa. Sa imi doresc sa merg si acolo ... si acolo...
ca poate scot un articol bun.
Imi place sa scriu... repet.. scriu de placere... chiar daca pentru unele persoane este o pierdere de timp. Si nu o sa ma opresc prea curand.
Eu scriu.
Am luat decizia de a nu mai folosi AdSense pe blogul meu. Initial vroiam sa castig si bani prin intermediul blogului. Dar a trecut ceva timp si am realizat ca ceea ce fac.. fac din placere. Si nu ma intereseaza foarte mult sa castig bani de pe urma asta.
Poate la un moment dat voi pune niste bannere gratuite (cel mai probabil).
Asa ca: Adio AdSense! :)
Later edit: Se pare ca Marius se incumeta sa incerce AdSense-ul. Sa ii uram succes. :)
...pe parcursul vietii am descoperit ca sunt doua tipuri de constanteni.
Primul tip (in care ma incadrez si eu) este reprezentat de persoane care iubesc marea la nebunie, iar al doilea tip este reprezentat de persoane care sunt plictisite de mare, nu suporta sa stea la mare, etc.
Am tinut in mod special sa scriu despre asta pentru ca doar ce m-am intors de la Constanta si vad cat de frumos este acolo in comparatie cu Bucurestiul.
Sambata imi programasem sa mergem pe plaja sa ma mai bronzez un pic, dar dimineata cand ne-am trezit am observat ca afara nu este soare si statea sa ploua. Ideea mi-a venit atunci cand am observat ca pe langa faptul ca erau nori pe cer, mai batea si vantul super tare. Asa ca i-am spus lui Marius sa mergem pe faleza. :). Am fost superb. Se vede si din poze. :)
...iubesc marea la nebunie, fie ca este soare, vant sau ploaie. Cand sunt la mare simt ca sunt acasa. In Bucuresti parca sunt intr-un acvariu prea mic. Poate e o comparatie nu prea reusita pentru ora asta, dar asta simt acum, si asta simt tot timpul cand plec din Constanta.
M-am apucat sa vad filme. Pana acum putin timp nu imi placea deloc sa ma uit la filme. Aveam impresia ca imi pierd timpul. Dar o perioada am luat-o pe verisoara mea acasa la mine(sa nu stea singura pana se intoarce mama ei de la serviciu) si ne cumparam niste floricele si ne uitam la filme. De atunci am capatat "virusul" (pe care Marius il avea de mult) de a ma uita la filme. :) Nu ma uit la filme de actiune si la horror. Dintre cele pe care le-am vazut pana acum recomand Mamma Mia! (pentru persoanele care au in jur de 40 de ani/sau fani Abba) si Wanted (da stiu ca Wanted e actiune dar ideea filmului e super + actorii + efectele speciale). :)
Voi ce filme ati mai vazut in ultima vreme?
In pozele de mai jos este unul dintre autocarele Simpa Trans, cu care ma deplasez de la Bucuresti la Constanta si invers (de data asta s-a deplasat Marius pana la Bucuresti). Inainte foloseau niste maxi taxi-uri de cel mult 20 si ceva de persoane. Dar se pare ca afacerea le merge foarte bine si-au upgradat parcul auto. Autocarele sunt foarte luxoase si confortabile, este o placere sa calatoresti cu ele. Afirm in continuare ca biletul este prea scump. Din cate stiu eu sunt doua firme care pleaca spre Constanta : Simpa Trans si GMS.
De GMS stiu doar pentru ca pleaca din aceeasi statie cu Simpa. La autocarele Simpa Trans, Marius a observat pe spate adresa de e-mail(vezi pozele de mai jos), care cu siguranta nu reprezinta o adresa de e-mail. Ma intreb, le era greu sa faca un @ in loc de _ . Lasa impresia ca nu sunt interesati deloc de clientii lor si ca habar nu au despre cum se scrie o adresa de e-mail. Marketingul este la pamant in ceea ce ii priveste. In afara de reclamele de la radio si de aspectul autocarelor (pe interior), totul lasa de dorit. De la organizarea plecarilor din autogara pana la personal.(mai ales personalul lasa de dorit).
Apropo de personanul care lasa de dorit, tin sa amintesc o intamplare care a avut loc in autogara din Bucuresti. Era intr-o vineri (si vinerea este foarte agolmerat) acum vreo 3 saptamani. Si lumea aproape se lupta sa urce in autocar sa prinda un loc. Toti eram stresati, obositi=>Not in the mood. La un moment dat un angajat din autogara (care se ocupa cu evidenta orelor la care pleaca autocarele) il ia la bataie pe un calator si pe prietena lui ca tinea piciorul in nu stiu ce fel si nu mai avea loc pe culoar sa treaca. I-a imbrancit pana afara din autocar, si de acolo nu am mai vazut ce s-a intamplat (stiu doar ca se lauda la sofer ca a lovit-o pe fata cu capul de nu stiu ce chestie din autocar). Oricum atunci m-am lamurit in ceea ce ii priveste. Daca as fi avut alte optiuni as fi renuntat le serviciile lor. Dar mai am un an de facut drumul asta si apoi nu va mai fi necesar pentru ca ma voi intoarce in Constanta. Abia astept. :)
Dupa cum bine stiti, acest blog este al Cristinei, iar eu am postat din 10 in 10 in calitate de quest. Asta a fost intelegerea mea cu Cristina. Si, acesta insemnare, este fix a 100-a, deci ultima mea insemnare.
Pana sa ajungem la a 100-a insemnare, m-a cuprins foarte tare febra bloggingului si m-a interesat foarte mult acest fenomen.
Ne mai avand ocazia sa postez pe acest blog, am decis sa imi fac blogul meu. Da, de acum, ma puteti gasi la www.bignija.blogspot.com . Stau cam prost la partea de desing dar promit ca o sa rezolv problema asta.
Va rog sa ne incurajati, atat pe mine cat si pe Cristina. Vreau din partea voastra pareri despre cum ne descurcam, cu ce noutati ati vrea sa venim, ce nu va place si asa mai departe.
Sper sa ne cititi in continuare, atat pe mine cat si pe Cristina.
Va multumesc, si sper ca subiectele noastre v-au fost pe plac. Daca nu, sper ca pe viitor sa va fie.
Acesta insemnare este ultima din categotia "Marius spune:"
Am ajuns teferi si ... bronzati de la Bucharest City Challenge 08. A fost incredibil.Cand am stabilit sa mergem ma tot gandeam ce sa caut eu acolo ca nu am nici o treaba cu masinile.Dar m-a convins Marius ca merita sa mergi indiferent de cat de priceput esti. Asa a fost.
Am avut bilete categoria Silver, si aici se poate vedea unde a fost localizata zona. Am avut o vizibilitate destul de buna, mai ales ca in fata noastra erau boxele echipelor, adica locul unde se intampla magia. :)
Din momentul in care s-au aliniat masinile la start ... pana cand au plecat am avut un semntimet care poate fi cu greu descris in cuvinte. Era un mix de emotii cu incantare, extaz etc.
Cursa a durat 1h 1', timp in care bolizii au strabatut circuitul de 3,071 Km. de la 15 pana la 46 ori.
Pe primul loc au iesit pilotii Fassler si Deletraz care au condus bolidul cu numarul 5 (Corvette Z06).
Iar pe locurile 2 si 3 au iesit pilotii Negrao si Ramos, respectiv Bertolini si Bartels, amadoua echipele conducand Maserati MC 12.
Puteti afla toate rezultatele aici.
Ca de fiecare data, Marius a facut si un filmulet in care puteti vedea, in mare, cum a fost. Tin sa mentionez ca este prima data cand am fost la o cursa de genul asta (in afara de F1 pe apa organizata in Mamaia si la care o sa merg si anul asta - mai exact pe 30 august) si nu va fi cu siguranta ultima data cand voi merge. Imi vibrau sireturile cand treceau pe langa noi. Sunetul este fantastic.
Degeaba trec pe Magheru/Tomis tot felul de Maserati/Ferrari/Porche/Lamborghini/Motoare etc. ca nu vor reusi sa faca aceeasi senzatie asa cum faceau Maserati/Porche/Lamborghini pe pista.
Este o experienta extraordinara.
Doar ce ne-am intors de la concertul Faithless. A fost super... Am ajuns destul de devreme acolo, asa ca am reusit sa ne asezam in fata scenei. La inceput ne-am cam plictisit dar cand a intrat Faithless a inceput show-ul.
Am pus si cateva poze. Enjoy.
Am facut si un filmulet pe care o sa il postez maine dupa ce il uploadeaza Marius pe YouTube. :)
P.S. Ce naiba cauta copiii de 12 ani la concerte??
Later edit:
The Movie ;)
Am uitat sa mentionez ca am dat mana cu El. :P (in film se vad doar mainile).
